Alegerea partenerului: un indicator al iubirii de sine.

Pot vedea cât de mult te iubești observând partenerul pe care l-ai ales.” Ai simțit aceasta ca un compliment, sau suna ca o insultă subtilă?

S-ar putea să te facă să te simți inconfortabil. S-ar putea, de asemenea, să-ți facă gândurile să se agite, încercând să te justifici sau să te aperi. Sau, chiar s-ar putea să fie ceva ce simți în tăcere în interiorul tău. Pentru că adevărul este că atunci când te iubești pe tine însuți, faci alegeri diferite si oamenii pe care ii accepți in viața ta. Alegi pe cineva care este iubitor, blând, respectuos, generos. Pe cineva care ascultă, care creează spațiu pentru sentimentele tale, pentru nevoile tale, pentru emoțiile tale, pentru vocea ta.

Când te iubești, nu alegi pe cineva care te minimalizează, te desconsideră sau te face să simți că însăși prezența ta este “prea mult.” Nu mai tolerezi acel tip de comportament care îți cere să te trădezi pe tine însuți pentru a te simți calm sau liniștit. Și, când te uiți mai atent la relația în care te afli, sau, dacă ești singur, la relațiile pe care le consideri trecute, aproape întotdeauna există un tipar. Oamenii pe care îi lăsăm în lumea noastră intimă ne reflectă pur și simplu ceva înapoi, ceva deja existent in noi.Ceea ce credem despre noi înșine. Nu este vorba de a învinui ci este vorba de conștientizare. Totul începe cu tine. Cu ceea ce ai decis că ești dispus să suporți. Cu cât de mult sau cât de puțin ai făcut pace cu tine însuți. De aceea este extrem de important și cu adevărat necesar să te oprești și să te uiți sincer la „partea ta de stradă”. Ce anume mai porți cu tine și ar putea face ca această relație să se simtă familiară?

Atentie insa, familiar nu înseamnă sănătos… Cei mai mulți oameni fac ceea ce sunt obișnuiți să facă. Dacă ai crescut într-un mediu lipsit de iubire, dacă emoțiile tale au fost ignorate, dacă ai simțit că nu ești niciodată în siguranță, nu este de mirare că sistemul tău nervos a fost programat să găsească confort în haos. Acesta este modul în care atât de mulți oameni ajung în relații indisponibile emoțional, care îi resping sau sunt controlatoare. Nu pentru că asta își doresc, ci pentru că este familiar. Creierul vânează tipare, chiar dacă sunt dureroase sau învechite. Creierul caută ceea ce știe – nu neapărat ceea ce este bun pentru tine. De aceea, a vrea pur și simplu “ceva mai bun” nu va fi niciodată suficient! Trebuie să o iei de la capăt și să reprogramezi modul în care te raportezi la iubire, per total. Asta începe prin a încetini și a observa. Când ceva nu se simte bine într-o relație, este ușor să arăți cu degetul spre cealaltă persoană. Adevărata creștere și oportunitate de schimbare încep când te întrebi: Ce anume din mine alege asta?

Următoarea întrebare este: ce anume accepți?

Toate relațiile se bazează pe acorduri (exprimate și neexprimate). Deci, ce ai acceptat?

• Ai acceptat să-ți minimalizezi nevoile pentru că ai fost numit/ă “prea mult/ă”?
• Ai fost de acord să-ți suprimi sentimentele pentru a evita conflictul?
• Ai acceptat să trăiești cu neglijența, deoarece… ei bine…cel puțin nu este abuz?
• Ai acceptat să te minimalizezi pentru că sentimentul de a fi singur/ă ar fi insuportabil?

Aceste acorduri provin, în general, din dureri si rani vechi, nerezolvate, din locuri din interior care nu știu că sunt importante si merita atenție. Până când acele locuri nu primesc ceea ce au nevoie (onestitate, compasiune și rezolvare), vei continua să atragi oameni care îți confirmă lipsa de valoare si importanta (fie că îți dorești acest lucru în mod conștient sau nu).

Ce-i de făcut? te-ai putea întreba… Ei bine, MUNCĂ REALA! Și începe de la “partea ta de stradă”…

Nu este vorba de a fi perfect/ǎ. Nu este vorba de a fi invulnerabil emoțional. Este vorba de recunoașterea tiparelor tale.Este vorba de a-ți spune adevărul, chiar dacă este inconfortabil. Este vorba de a fi alături de acea parte din tine care se agață încă de oameni care nu pot fi prezenți pentru tine și, în loc să te învinovățești, să devii curios și să te întrebi:

• De ce rămân în preajmă când nu primesc atenție și grijă?
• Ce parte din mine încă crede că asta merit?
• Cum mă simt când spun nu acestui comportament, chiar dacă asta înseamnă să fiu singur/ă pentru o perioadă?

A face munca înseamnă a curăța, așa cum am spus mai sus, partea ta de stradă. Asumarea responsabilității—nu pentru ce au făcut alții—ci pentru ceea ce ai ales tu să accepți si sa preiei.

A te iubi pe tine însuți nu implică faptul că ai o relație fără defecte, fără provocări sau dezacorduri. Înseamnă că ai încetat să-ți externalizezi valoarea către comportamentul altcuiva. Acum alegi în mod activ relații care demonstrează profunzimea cu care îți prețuiești propria pace, propria prezență, propriul adevăr. Descoperi incapacitatea cuiva de a ajunge la tine și știi imediat să nu te contorsionezi și să nu încerci să te încadrezi în realitatea lui. Renunți la a sta în preajmă așteptând ca ei să se schimbe; îți dezvolți respectul de sine. Aceasta este maturitatea emoțională și ACEASTA ESTE IUBIREA.

Deci, da, este adevărat: pot să-mi dau seama cât de mult te iubești după partenerul pe care l-ai ales, dar, mai important, poți și tu.

Și când ești gata să iei în considerare asta prin lentila clarității, totul se schimbă. Nu instantaneu. Nu perfect. Dar sincer. Cu intenție. Cu o creștere durabilă. Pentru că atunci când nu mai alegi relații bazate pe frică, pe un gol sau pe obișnuință și începi să alegi pe baza respectului de sine, a integrității și a clarității – totul se schimbă. Acesta este genul de iubire care începe cu tine. Și este genul de iubire care transformă pozitiv tot ce atinge.

Dacă a existat ceva în asta ce ai simțit, stai cu acel sentiment, gândește-te la el. Nu trebuie să schimbi totul acum. Trebuie doar să începi prin a fi onest/ă cu tine însuți/însăți.

Și când ești gata să mergi mai in profunzime, eu sunt aici.- Zalaxmi.com

Ai grijă de tine,

Valentina C.