Ecosistemul de business – nota de plata în antreprenoriat.

Când Decizi, Decizi Pentru Toți.. Fiecare decizie pe care o iei ca antreprenor sau lider de afaceri are un impact mai extins decât te aștepți. Nu se limitează doar la biroul tău, la agenda ta sau la planul tău strategic. Se răspândește și influențează partenerii, angajații, clienții și alți antreprenori cu care colaborezi. Lumea businessului nu este o insulă, ci un ecosistem. Iar ecosistemele funcționează printr-un singur principiu de bază: tot ce faci în ele contează.

Steve Jobs afirmă că „managementul înseamnă a-i convinge pe oameni să realizeze sarcini pe care nu doresc să le îndeplinească, în timp ce leadershipul constă în a-i inspira să facă lucruri de care nu știau că sunt capabili.” Dincolo de inspirație, există un aspect mai important și mai complex de înțeles: conștiința că fiecare acțiune pe care o faci generează efecte si consecinte. Asta înseamnă că alegerea ta de astăzi devine realitatea cuiva altcuiva mâine. Nu este doar expresie poetică; este o aplicare a legii cauzalității în mediul de afaceri.

Scuzele Nu Sunt Strategie… În antreprenoriat, există o specie din ce în ce mai răspândită. O recunoști după energia debordantă. Când lucrurile merg bine – planuri mărețe, decizii fulger, încredere de nezdruncinat. Dar vine prima criză, primul eșec, primul client nemulțumit, prima consecință, dispare sau se ascunde în spatele unor fraze puierile:

„Nu am știut.”
„Nu a fost intenția mea.”
„Nu e vina mea.”

Greșit! E vina ta, de la A la Z. Nu ascundeți lipsa de asumare sub mantia intenției bune. Intenția nu plătește facturi, intenția nu repară încrederea pierdută, intenția e un lux pe care ți-l permiți doar când ești dispus să plătești prețul real al conducerii.

Am văzut de prea multe ori acest tipar care pare că are din ce în ce mai mulți adepți. Chiar recent am interacționat cu un reprezentant al acestui tipar. Am observat acest tipar în businessuri care promiteau marea cu sarea și s-au scufundat în primele valuri. Și știu exact ce urmează: mai întâi scuze, denigrarea celuilalt, apoi tăcere, apoi faliment și dispariția completă din peisaj. Dacă nu poți suporta greutatea responsabilității, nu ocupa locul în trenul antreprenoriatului; rămâi angajat. Antreprenoriatul nu iartă și nici nu uită, iar scuzele nu sunt strategie, sunt semnătura celor care nu sunt pregătiți, celor incapabili. Fie îți asumi, fie pleci.

Warren Buffett a formulat-o simplu și clar: „Durează 20 de ani să construiești o reputație și 5 minute să o distrugi. Putem pierde bani, chiar mulți bani, dar nu ne permitem să pierdem reputația, nici măcar o fărâmă din ea” Dar în antreprenoriat, mai ales în comunitățile mici și interconectate — cum este cea din România — nu durează nici 5 minute, durează o singură decizie luată iresponsabil și neasumată. Nu poți să te numești lider, antreprenor și să te ascunzi când îți vine rândul să plătești nota de plată a deciziilor tale. Nu există lideri „part-time”, nu există antreprenori care să fie prezenți la glorie și absenți la consecințe. Sau… există, dar nu rămân în joc prea mult.

Maturitatea nu este opțională… Jeff Bezos obișnuia să spună că „un lider care nu este dispus să fie prost înțeles nu poate face nimic nou.” Dar există un nivel și mai important decât curajul de a inova: maturitatea de a recunoaște când nu știi, maturitatea de a cere ajutor, maturitatea de a repara ce ai stricat, chiar dacă nimeni nu te vede, chiar dacă nu îți convine, chiar dacă te costă.

Antreprenoriatul nu este un loc în care poți imita maturitatea. O ai sau nu o ai. Piața, oamenii din jurul tău și propria ta conștiință o vor ști întotdeauna înainte ca tu să o recunoști cu voce tare.

Am văzut oameni care au construit business-uri impresionante în câțiva ani și le-au pierdut, și nu din cauza pieței, nu din cauza crizei economice, nu din cauza concurenței, ci din cauza incapacității de a spune trei cuvinte simple: „Am greșit. Repar.” Trei cuvinte care, dacă ar fi fost rostite la timp, ar fi salvat relații, contracte, reputații și uneori chiar business-ul în sine.

Maturitatea nu este slăbiciune, maturitatea este cel mai rar și mai scump activ al unui antreprenor. Aceasta este, de altfel, una dintre pietrele de temelie ale filosofiei Zalaxmi: un antreprenor care are nevoie de cineva care să-l țină de mână la nesfârșit este echivalent cu a crea o nouă dependență. De aceea, la Zalaxmi, procesul de coaching are o durată maximă de trei luni (per obiectiv), urmată de o pauză obligatorie de cel puțin 3 luni. Am ales așa nu pentru că nu îmi pasă, ci tocmai pentru că îmi pasă suficient de mult încât să nu construiesc pe slăbiciunea ta, ci pe puterea ta și să zbori liber.

Acum, hai sa discutam despre CONSTIINTA pentru ca nu este suficient să fii bine intenționat, uneori “Drumul spre Iad este pavat cu intentii bune”

Există o distincție pe care mulți o ignoră, iar ignoranța aceasta costă scump: diferența dintre a nu vrea să faci rău și a fi cu adevărat conștient de impactul pe care îl ai. Poți să fii cel mai bine intenționat om din cameră și totuși să faci un rău urias pentru că nu ai fost atent, pentru că nu ți-ai pus întrebările corecte, pentru că ți-ai asumat că știi fără să fi verificat. Bunele intenții nu anulează consecințele. Realitatea nu funcționează pe baza intențiilor tale; realitatea funcționează pe baza acțiunilor tale. Acțiunile tale au întotdeauna consecințe, fie că sunt pozitive sau negative.

Antreprenoriatul cere un nivel de conștiință care depășește cu mult mediocritatea confortabilă. Peter Drucker, unul dintre cei mai mari gânditori ai managementului modern, a spus că „cel mai periculos lucru în vremuri de turbulență nu este turbulența în sine, ci să acționezi cu logica de ieri.” Cu alte cuvinte: lumea se mișcă. Ecosistemul de business se mișcă. Dacă tu nu ești conștient de mișcarea lui, nu ai ce căuta în acest mediu , și în curând vei afecta pe altcineva cu lipsa ta de constientizare

Interconectarea business-urilor nu mai este o simplă metaforă sau un concept teoretic, ci o realitate operațională concretă, adesea necesară pentru supraviețuirea și dezvoltarea companiilor în mediul economic actual.

Bucureștiul antreprenorial este restrâns. România, din perspectiva antreprenoriatului, este mică. Aceasta nu reprezintă o constrângere, ci o realitate cu care trebuie să te adaptezi în fiecare zi. Acțiunile tale ca antreprenor în domeniul tău au un impact asupra altor antreprenori. Prețul pe care îl practici, modul în care comunici, felul în care îți onorezi sau nu angajamentele, toate astea se aud, se văd, se simt în piață.

Elon Musk, într-una dintre puținele sale observații non-controversate, a spus că „o companie este un grup de oameni reuniți pentru a crea un produs sau un serviciu”. Afacerile fie creează valoare, fie extrag valoare.” Extragerea de valoare din piață, din parteneri, din comunitate are o limită, si când atingi acea limită, nu mai există cale de întoarcere.

Mediul de afaceri este viu; funcționează ca un organism. Iar un organism care are un element toxic în el se curăță singur, piața se apără, comunitatea se apără, iar consecințele acestei apărări pot merge, în cazuri extreme, dincolo de reputație , pot merge în zona juridică, financiară, personală. Nu, nu exagerez, vorbesc din cunoaștere directă a ceea ce se întâmplă când cineva tratează antreprenoriatul ca pe un joc fără reguli.

Regulile există, chiar dacă nu le citești…

Observ o atitudine frecvent întâlnită, mai ales printre antreprenorii români la început de carieră: „Merge și așa!”, “Vedem noi ce se întâmplă!” “Se va rezolva cumva”. Această mentalitate este o combinație dăunătoare de optimism nefondat, absența unei responsabilități preventive și ignoranță crasă.

Antreprenoriatul are reguli. Acestea nu sunt neapărat scrise într-un cod de legi (nu intrăm în discuția despre Codurile fundamentale: Codul Civil, Codul Penal, Codul Fiscal, Codul Muncii etc. – aceasta este o altă discuție, însă un antreprenor trebuie să cunoască și acestea);regulile la care mă refer nu sunt afișate pe un panou, dar ele există, sunt reale, funcționale și nenegociabile. Reguli de etică în relațiile de business, reguli de integritate în comunicare, reguli de respect față de piața în care operezi și față de ceilalți actori din ea.

Nu poți să spui „nu am știut că există reguli” după ce ai construit și ai luat decizii care afectează alți antreprenori. Ignoranța nu este scuză în fața legii și nu este scuză nici în fața pieței și a întregului ecosistem antreprenorial. Simon Sinek a sintetizat acest concept într-un mod elegant: „Liderii mănâncă ultimii.” Aceasta înseamnă că, înainte de a te bucura de avantajele aferente poziției tale, trebuie să îți asumi mai întâi responsabilitatea. Nu este doar o filosofie motivațională; este o descriere precisă a ceea ce presupune conducerea cu integritate.

Dar poate că te vei întreba ce înseamnă să fii cu adevărat antreprenor… A fi antreprenor implică să intri într-un joc cu consecințe autentice, dar nu din cauza ușurinței — ci pentru că realizezi că provocările sunt o parte esențială a acestui proces. Este important să înțelegi impactul deciziilor tale. Libertatea ta de a dezvolta ceva nou vine împreună cu responsabilitatea față de libertatea altora de a fi afectați de ce construiești.A fi antreprenor înseamnă a-ți urma visul, fără a calca pe visul altui antreprenor.

A fi prezent în momentele de succes și de eșec este esențial. Este important să îți asumi responsabilitatea pentru greșelile tale și să le corectezi, chiar dacă nimeni nu ar observa acest lucru. Când te confrunți cu incertitudinea, nu ezita să ceri ajutor; aceasta nu reflectă slăbiciune, ci mai degrabă o dovadă de înțelepciune. Trebuie să conștientizezi că faci parte dintr-un întreg mai mare, că ești parte dintr-un ecosistem și că sănătatea lui contează la fel de mult ca profitul tău. Mai simplu spus, înseamnă, în fond, să fii matur, conștient si responsabil.

Dacă nu ești pregătit pentru asta, antreprenoriatul te va distruge, nu dramatic și cu artificii, ci te va distruge lent, metodic, prin consecințele propriilor tale decizii neasumate.

Dacă ești pregătit și înțelegi cu adevărat ce înseamnă responsabilitatea pe care o porți, atunci bine ai venit în unul dintre cele mai frumoase și mai exigente drumuri pe care un om le poate alege. Personal, am avut privilegiul de a avea profesori și mentori de la care am învățat și m-au slefuit și mi-au deschis ochii , însă dacă am greșit, am spus : “Am greșit. Repar.” – si real am reparat si invatat.

Orice antreprenor are o notă de plată, iar aceasta, fie că îți place, fie că nu, trebuie să o plătești – indiferent de preț.

Dacă ai ajuns până aici și ceva în tine s-a miscat, bine ai venit în realitatea antreprenoriatului asumat. La Zalaxmi lucrăm exact cu asta. Nu cu visele frumoase, ci cu deciziile grele si asumate. Nu cu motivația de moment, ci cu strategie sustenabila. Maxim trei luni de coaching (per obiectiv) , apoi pleci singur; pentru că independența și succesul tău au fost singurul obiectiv din prima zi.

ZALAXMI by Valentina C.

---

Dacă acest articol te-a atins sau dacă știi pe cineva căruia îi este necesar , distribuie-l fără ezitare. Uneori, adevărul spus direct este cel mai valoros lucru pe care îl poți oferi cuiva aflat la răscrucea unui drum antreprenorial.